The Automatic/ Steve McQueen

“The Automatic, (also known as The Automatic Automatic in the U.S. and Canada after the band were faced with legal action from another act under the name of Automatic^[1]), are a Welsh based rock band. The three original members James Frost, Robin Hawkins, and Iwan Griffiths are from Wales, however new addition Paul Mullen (originally of Yourcodenameis:milo) is from Sunderland. The band originally formed in Cowbridge, but are currently based in a studio in Cardiff.^[2] Jarcrew, Muse, Blur and The Blood Brothers are among the band’s influences^[3] The band released their debut album, Not Accepted Anywhere (2006) through B-Unique Records and Polydor Records, the album featured the prior to LP release single “Recover“, “Raoul” and “Monster“.^[4] The band as of 1 March 2008 have finished their second album with new member Paul Mullen, after keyboardist Alex Pennie left in September 2007.^[5] The band’s sixth single Steve McQueen was released on August 18th 2008, followed by the release of the album, This Is a Fix, on August 25, 2008.”[Wikipedia]

Tipi sunt destul de tari. Au sustinut o campanie in UK – ‘Bollocks to Poverty”. Au avut un incident la un concert la care li s-a cerut sa faca playback, incident care s-a lasat cu un cameraman usor invinetit. 50 cent don’t do that.

“”Steve McQueen” is the first single from Welsh rock band The Automatic’s sophomore album This Is A Fix. It is their fifth single overall. The track began radio and video play as of July 7, 2008.^[1]“
[Wikipedia]

The Automatic/Monster

serenity - (c) Formula1.com

Nu ma pasioneaza sportul. Dar am o slabiciune pentru sporturile cu motor. Iar Formula1 e regina sporturilor cu motor, cel putin pe 4 roti. Cu alte cuvinte, nu ma intrebati de F1, i will nerd out on you.

La prima vedere, Formula 1 se rezuma la niste dementi care se invart in cerc. Foarte adevarat, insa daca privesti mai aproape… masini de 800 cai din 2.4l aspirat normal, sume imense de bani ($24 mil doar pentru a inscrie o echipa), un pic de pericol, fete frumoase, locuri exotice, viteza. Visul oricarui adolescent. Si se pare ca in fiecare an in jur de 83 milioane de adolescenti urmaresc o cursa, 580 milioane pentru tot sezonul 2005. In perspectica, singurele evenimente care mai atrag o audienta asa de mare sunt Jocurile Olimpice, Europenele si Mondialele. Si ele sunt o data la 4 ani. Nu e o surpriza sumele care se platesc pentru a avea numele companiei pe o masina care merge in medie cu 170 km/h, in cel mai rau caz, pe un circuit lent .

Asa ca Formula1 e o forta imensa de promovare. Siteul Formula1.com ofera in fiecare joie de dupa o cursa un filmulet cu highlighteurile cursei, imagini care nu prea apar la TV plus o melodie misto. The Automatic au intrat pe sub pielea celor din redactie se pare. Prima aparitie a fost cu ocazia Marelui Premiu al Germaniei – Monster. GPul Belgiei a adus ultimul single, Steve Mcquin. Alternativ britanic at it’s best. Rezultatul pentru The Automatic? 1mil+ de viewuri pe YT pentru videoclip, searchuri pe google. Cu alte cuvinte, un al doilea succes dupa lansarea din 2006 din UK, cand a urcat pana pe #4 in UK Singles Chart.

Massive Attack/Teardrop

hot cane

House MD. e inca o medical drama TV show with a twist. Chiar daca abordarea este foarte CSI a subiectului bicrobian-infectios, episoadele care devin destul de repede plictisitoare si un personaj principal destul de placut (arogant, dependent de calmante, anti social, proprietar de Flying V si de Triumph…ce nu e de placut), House MD a prins repede si bine la public. E unul din cele mai urmarite programe de peste ocean, dupa American Idol si Dancing with the stars (Dansez pentru tine versiunea lor). Evident calitatea tv-ului lor, scuzati expresia, s-a dus pe garla.

Dar, pentru mine, House e salvat de Hugh Laurie, actorul britanic din spatele lui House, de bastonul cu grafiac imprumutata de la masinutele Hot Wheels si de main themeul din state al serialului. Massive Attack – Teardrop…introul instrumental ca sa fim precisi.

Asa dar, cultura britanica salveaza inca o data ziua. Videoclip ciudat, melodie relaxanta, trip hop de cea mai buna calitate.

Bryn Christopher/The Quest

I know

De obicei nu urmaresc seriale “chick flick“. Si nici nu ascult prea mult soul (cu exceptia obisnuitelor treckuri ale lui James Brown) sau R&B. Dar de data asta trebuie sa recunosc ca Bryn Christopher/The Quest mi-a atras atentia. The Quest a fost primul single a lui Bryn Christopher si a avut norocul de a aparea in ultima scena a sezonului 4 din Grey’s Anatomy. Succesul a fost instant. Si cum ABC a mirosit lucru asta, The Quest a aparut in toamna asta, intr-un mash up intre un videoclip al lui Bryn Christopher si scene din Grey’s Anatomy, mash up folosit pe post de videoclip/promo pentru sezonul 5. In mod amuzant, am fost surprins sa vad ca vocea apartinea unui tip de nici 30 de ani. Suna mult mai mult ca vocea unei doamne in genul Nina Simone.

Cat despre Grey’s Anatomy? Tot respectul pentru oamenii de la ABC care se ocupa de alegerea soundtrackului.  Soul, electro cantat la jucarii pentru copii, indie, pop. Toate alese foarte bine. De laudat si listingul dupa episoade facut pe site.

Grey’s Anatomy nu e atat de rau pe cat pare. Puteti oricand sa incercati pe TVR, singurii care se pare ca au avut intelepciunea de a prelua pentru Romania Grey’s Anatomy si alte seriale de calitate din state. Si daca va place, luatil de la inceput. Daca nu pentru calitatea serialului, atunci pentru soundtrackului. Si, in plus, dupa cum spune tricoul, get’s you bonus points with the ladys.

Pink Floyd/Time

“Pink Floyd founding member and keyboardist Richard Wright died on Monday following “a short struggle with cancer” at the age of 65, according to a note posted on the official Pink Floyd website.”[Wired.com]

“Pink Floyd were an English rock band from Cambridge. The band initially earned recognition for their psychedelic and space rock music, and, as they evolved, for their progressive rock music. Pink Floyd were known for philosophical lyrics, sonic experimentation, innovative album cover art, and elaborate live shows. One of rock music’s most successful acts, the group have sold over 200 million albums worldwide^[1][2] including 74.5 million albums in the United States alone.^[3] Pink Floyd influenced progressive rock artists of the 1970s such as Genesis and Yes;^[4] and contemporary artists such as Nine Inch Nails ^[5] and Dream Theater.^[6]” [Wikipedia]

Richard Wright a fost claparul trupei, si unul din compozitorii ei. Chiar daca nu a vazut la fel de mult lumina reflectoarelor, Wright a avut o contributie foarte mare la ce a fost Pink Floyd. Si cum The Dark Side of the Moon a fost capodopera lor, merita mentionat ca Richard Wright a compus “Us and Them” si, in mod ironic, “The Great Gig in the Sky“.

Trebuie sa spun ca “The Dark Side of the Moon“, in ochii mei, e cel mai bun album rock EVER. A supravietuit 14 ani in Topul Celor Mai Bine Vandute Albume din US. O schimbare a regulamentului a facut ca The Dark Side of the Moon sa coboare de acolo. De asemenea, e al treilea cel mai bine vandut album ever in US. Toate recordurile astea dovedesc ca nu sunt singurul care vede lucrurile asa. “The Dark Side of the Moon” e genial din toate puctele de vedere. Melodiile experimentale si versurile cu aroma filosofica. Temele melodiilor. Artworkul simplu. “The Dark Side of the Moon” e un album despre viata.

Desi as fi propus “The Great Gig in the Sky” pentru seara asta, Time (live – pentru ca pot) va fi proprunerea mea. E o favorita mai veche. Insa, The Great Gig in the Sky il puteti considera ca pe o tema pentru acasa, impreuna cu tot albumul “The Dark Side of the Moon“.

Stereophonics/Long Way Round(Down)

As fi avut subiecte mai importante pentru azi. Albumele noi ale celor de la Metallica&AC/DC. Deschiderea la Cerbul de aur surprinzator de buna. Dar trebuie sa-mi urmez pasiunea, si sa vorbesc despre blogul lui Dan Honciuc scris cu ocazia si in timpul unei calatori in jurul lumii pe motor. Probabil ca o sa merg usor inspre sfera blogului personal, dar imi cer scuze fata de cei deranjati de asta. Vorbesc cu multa pasiune despre subiectul asta, si pana la urma, pasiunea e o parte importanta a muzici.

De ce il admir si, in acelasi timp, invidiez pe tipul asta? Sa incepem cu calatoria in jurul lumii. Nu cred ca e loc de o discutie prea lunga aici. De ce pe motor? Pentru ca e poate singurul mod in care poti sa faci o calatorie ca asta si sa simti fiecare kilometru pe care il faci. Alt cumva, cu avionul poate, e doar un colaj de locuri. Bucuresti; Kiev; Moscova; Intelegeti ideea. In aceasi masura, sunt o multime de motive pentru care nu te-ai urca pe motor pentru o calatorie de 27.000 km. Insa motoru e o pasiunea. Fie o intelegi, sau nu.

O versiune mai sigura a calatoriei lui Dan a fost documentata de Ewan McGregor si Charley Boorman, Londra-New York…the long way. Long way round(trailer), dupa cum a fost numit documentarul, are si o continuare: Long Way Down: John o’ Groats-Cape Town. Nu la fel de interesant, dar merita urmarit. Long way down e disponibil pe youtube mai mult sau mai putin cu acordul producatorilor aici, daca va bate curiozitatea.

Si asa am ajuns la melodia de pe coloana sonora a ambelor documentare. Cantata de Stereophonics, niste baieti din UK, melodia se potriveste bine si mie chiar mi-a intrat pe sub piele. Usoara, ca de sfarsit de vara, Stereophonics-Long way round/down e melodia pe seara asta. Nu uitati de blogul lui Dan. Enjoy.

Kaiser Chiefs/Time Honoured Tradition

Cu ocazia Sziget-ului de anu asta, Keiser Chiefs au comis-o, salutand publicul ungaro-international cu un calduros “Good Evening Bucharest”. Putem sa ii intelegem pe baietii din Leeds avand in vedere ca deja au avut 2 concerte in Romania, desi publicul nu cred ca va gusta momentul comic.

Anyway, anyhow Sziget-ul de anu asta a fost destul de misto. Iron Maiden, Keiser Chiefs, Jamiroquai, R.E.M., Sex Pistols, Anti-Flag, Alanis Morissette si altii. In mod amuzant, concertul Iron Maiden a fost mutat astfel incat scena principala sa fie inchisa dupa ora 11 din cauza unor procese intentate de primarul districtului al 4 lea al Budapestei. Se pare ca in cele 7 zile de festival, vecinii insulei Óbudai-sziget (“Old-Buda Island”) au parte de nopti albe. O idee pentru rezolvarea situatiei ar fi inchirierea apartamentelor pentru melomanii mai lenesi care nu au o pasiune dezvoltata pentru dat din plete in multime si prefera un pic de intimitate.

Sziget se pare ca e cel mai mare festival europea de muzica/cultural si unul din cele mai mari la nivel global. Sa speram ca BestFest va urma pasii facuti de Sziget si va aduce in continuare muzica de calitate pe la urechile noastre.

In seara asta, in cinstea celor de la Kaiser Chiefs le dedic o melodie de pe Employment. Time Honoured Tradition. Videoclipu e facut de niste amatori, dar mi-a parut simpatic.

Iron Maiden/The legacy

“Iron Maiden are an English heavy metal band from Leyton in the East End of London. The band were formed in 1975 by bassist Steve Harris, formerly a member of Gypsy’s Kiss and Smiler. Iron Maiden are one of the most successful and influential bands in the heavy metal genre, having sold over 80 million albums worldwide^[1][2][3] without significant mainstream or radio support. They are also often considered the leaders of the New Wave of British Heavy Metal movement^[4]. The band won the Ivor Novello Awards for international achievement in 2002,^[5] and were also inducted into the Hollywood RockWalk in Sunset Boulevard, Los Angeles County, California during their tour in the United States in 2005. Iron Maiden are influenced by Thin Lizzy, UFO, Wishbone Ash, and Deep Purple amongst others.” [Wikipedia]

Ei bine, azi nu mai e ziua lui Bruce, asa ca m-am gandit sa pun ceva de la Iron Maiden. Putin mai cunoscut decat restul albumelor probabil, A matter of life and death e albumul lansat in toamna lui 2006, si nu e tocmai unul din albumele lor de concept. Abordeaza teme clasice pentru Maiden, gen razboi, religie&stuff. A fost primit bine, #1 in Brazil Top 100 (nu cel mai reputat top ce-i drept, dar asta arata cat de raspanditi sunt fanii Maiden + un concert in India), #4 in UK Album Charts si U.S. Billboard Top Rock Albums. Nu e rau. Albumul e singurul pe care lu-am ascultat de la ei, in rest o melodie pe aici, pe colo.

The Legacy e ultima piesa. La 9 minute e destul de lunga pentru standardele de azi, dar asta nu a fost o problema pentru ei. Doar fac parte din [The Old] New Wave of British Heavy Metal. Poate ca nu e privita ca o melodie clasica, insa e una din preferatele mele. Sincer, tot albumu e bun, si vi-l recomand. Pe youtube se gasesc destule live-uri din turneul A matter of life and death care merita ascultate.

Up the irons!

Bruce Dickinson/Tears of the dragon

Bruce Dickinson e vocea din spatele Iron Maiden. E vocea buna din spatele Iron Maiden, desi e impropriu spus din spatele Iron Maiden. Anyway, anyhow, pe 7 august (ieri pentru ca e trecut de miezul noptii) a fost ziua lui. Bruce e una din cele mai recunoscute voci ale New Wave of British Heavy Meta de acum 30 de ani, dar si una din cele mai bune. A dus Iron Maiden departe, asa ca a hotarat sa aiba o cariera solo, scurta, si foarte ok, cu exceptia unui cover dupa Bohemian Rhapsody cantat alaturi de o soprana. Nu cel mai reusit cover,ok , dar, hei, e doar parearea mea. Pune mana si asculta ca sa-ti faci o parere documentata.

“Like singers such as Joe Elliot, Freddie Mercury, Ronnie James Dio, Rob Halford, and many others, Bruce is known for a tenor (high range) singing voice. Dickinson, always noted for his broad range as a singer in comparison to other Iron Maiden front-men, was nicknamed, “The Air Raid Siren,”^[5] for much of the 1980s. In the early 1990s he altered his singing style, becoming more guttural and raw presumably to fit the stripped-down rock sound of albums like No Prayer for the Dying and Fear of the Dark. After leaving Iron Maiden, he varied his singing style, from the theatrical style of “Tears of the Dragon,” to the raw bluesy style of “Inertia.”

Since returning to Iron Maiden, Dickinson has experimented with his voice, adopting a soft reflective sound for songs such as “Journeyman, ” and “For the Greater Good of God,” a raw rock style for songs like “Wildest Dreams,” and a style much like Genesis era Peter Gabriel on “The Legacy”. However, he mostly uses the high-pitched, melodic vocals that he used in the 1980s.” [Wikipedia]

La 50 de ani ai lui, Bruce inca face spectacol si s-a vazut la Bucuresti. Asa ca: Burce Dickinson – Tears of the dragon live, pentru ca poate, la Sao Paulo, Brazil. Enjoy.

Tricky/Past Mistake

“Trip hop is a music genre also known as the Bristol sound or Bristol acid rap. The trip hop description was applied to the musical trend in the mid-1990s of downtempo electronic music that grew out of England’s hip hop and house scenes. It is often rejected as a term by those artists to whom it is applied. It has also been described as “Europe’s alternative of choice in the second half of the ’90s”, and a fusion “of Hip-Hop and Electronica until neither genre is recognizable.” ^[1] It is thus categorized as a fairly experimental genre, and sometimes with elements of Dance.”

Multumita wikipedia nu mai pierd timpul pentru a scrie exact ce e trip hop-ul. Massive Attack au fost saptamana trecuta (cred) si ceva reactii au fost, lumea s-a dus la concert, adica frumos. Din pacate stilul nu e foarte raspandit. In romania putine formatii au incercat ceva desi nu sunt sigur daca e exact trip hop ce au facut ei. Ma gandeasc la NSK si Silent Strike.

Tricky vine din UK si are un stil destul de interesant in modul de interpretare a versurilor. Nu am apucat explorez prea mult, dar numai de bine. Un album cu Björk, colaboratori multi si cunoscuti.

Past Mistake e melodia pe seara asta. Duce un pic cu ganul la drum and bass, un beat puternic. Oricum, ascultati singuri.

Offtopic: Zona libera. Nu uitati podcast-ul