Tine dom'ne bila ca mi-e lene
Si a venit si 1 octombrie. Same shit, different year. Si cum aveam nevoie de un soundtrack (“I found jesus…he’s much taller in person”) pentru urmatorii 3 ani, Omul Cu Sobolani a devenit impamantenit cu Oda in Piata Romana ca imnul meu academic.
Cat despre OCS. In primul rand, sunt de 10+ ani pe scena, ceea ce e un lucru deosebit in Romania. De asemenea, OCS nu a fost foarte mainstream de-a lungul timpului, desi au prins si ceva timp pe sticla. De laudat faptul ca baietii pot tine concerte live, chiar daca accidente s-au mai intamplat, accidente cu ocazia carola OCS a primit mai mult spatiu la ziar decat la concertul de 10 ani. Dar totusi, OCS intotdeauna mi-a lasat o impresie de trupa a adolescentei, usoara si pe care inevitabil o uiti o data cu timpul. Si totusi, Omul Cu Sobolani inca e pe scena. Si, sincer, unul din cele mai placute lucruri la OCS e atmsofera de la liveuri. Inevitabil, toata lumea sare la o melodie sau alta. Si una din cele mai bune melodii pentru o activitate de genul asta ramane Oda.
OCS nu e o trupa de underground per se, insa nici in mainstream nu prea sta. Daca muzica din .ro fara sa te iei dupa ce apare la tv si la ziar, probabil ca ai auzit de OCS. Melodii care sa ramana in lista de favuri au din plin. Daca v-am starnit interesul faceti un search pe YouTube si o sa gasiti destule videoclipuri foarte bune. Intre timp, eu m-am intors la scoala.
PS: Din pacate niste pusti se postaseara in fata scenei fara sa aiba nici o treaba cu OCS doar ca sa prinda urmatorul concert. Cred ca e destul de crispant pentru oamenii de pe scena sa vada cum randul I nu reactioneaza mai de loc la muzica lor, pe cand abia cei din spate fac atmosfera. Nu e vorba de mii de oameni sau ceva de genul, dar OCS oricum nu e genul de trupa cu mii de fani.
