Metallica/Unforgiven III

air guitar

Pentru o scurta perioada de 1an+ mi-am pierdut “my heavy metal mojo”. Ajutat de iubitele mele casti, lu-am regasit, la timp pentru noul album Metallica. Bring forth the air guitar.

Death Magnetic promitea multe. Si in aceasi masura, pentru mine, promitea un esec. Dupa 27 de ani de heavy metal, o cura de dezalcolizare, un basist si un producator nou, si sa nu uitam, un St. Anger primit asa si asa, Death Magnetic nu promitea prea mult in ochii mei.

Albumul iese oficial pe 12 septembrie, insa un leak a aparut cu mult inainte. Reactia din partea trupei a fost diferita de ce se astepta lumea, mai ales prin prisma scandalului cu Napster si “I Disappear“. “It’s 2008 and it’s part of how it is these days, so it’s fine. We’re happy” [Lars Ulrich]

Cineva se pare ca a acceptat realitatea. Oricum, fanii hardcore vor cumpara albumul, indiferend de ce apare pe net, inainte sau dupa. Apropo de care, lansarea oficiala in .ro e tot pe 12 septembrie in club Fire.

Cat despre piese… Pentru inceput, sare in ochi Unforgiven III. Prima reactie ar fi ceva de genul “lame”. Insa melodia e ok, un intro diferit fata de I si II dar cumva in aceasi tema, atmosferic si placut.

O data ce asculti mai mult albumul, o sa observi ca stilul se aproprie mai mult de cel din tinerete, de trash. Tobele sunt mai prezente, iar riffurile de chitara mai rapide, as zice, decat pana acum.

Toate melodiile merg peste 6 minute, cu exceptia ultimului track, ” My Apocalypse” care tine doar 5 minute. Totusi, prea mult pentru radio-ul ultra comercial din mainstream. Dar, tind sa cred ca albumul asta va prinde mult mai mult pe Guitar Hero decat pe radio. Si chiar asa este, pentru ca in prima parte a anului viitor, vom vedea Guitar Hero: Metallica.

Mi-au mai sarit in ochi The day that never comes, Cyanide. Insa sincer, pentru mine unul, Death Magnetic mai are nevoie de timp pentru a se aseza.

Anyway, pentru moment am ales Unforgiven III. The day that never comes ar fi fost alternativa, insa videoclipul este prea nereusit in ochii mei pentru a va face o parere despre album. Mai multe despre Death Magnetic (cool title by the way) sigur gasiti pe youtube&www, si va sfatuiesc sa va faceti o impresie informata ascultand pe cat posibil albumul.

Iron Maiden/The legacy

“Iron Maiden are an English heavy metal band from Leyton in the East End of London. The band were formed in 1975 by bassist Steve Harris, formerly a member of Gypsy’s Kiss and Smiler. Iron Maiden are one of the most successful and influential bands in the heavy metal genre, having sold over 80 million albums worldwide^[1][2][3] without significant mainstream or radio support. They are also often considered the leaders of the New Wave of British Heavy Metal movement^[4]. The band won the Ivor Novello Awards for international achievement in 2002,^[5] and were also inducted into the Hollywood RockWalk in Sunset Boulevard, Los Angeles County, California during their tour in the United States in 2005. Iron Maiden are influenced by Thin Lizzy, UFO, Wishbone Ash, and Deep Purple amongst others.” [Wikipedia]

Ei bine, azi nu mai e ziua lui Bruce, asa ca m-am gandit sa pun ceva de la Iron Maiden. Putin mai cunoscut decat restul albumelor probabil, A matter of life and death e albumul lansat in toamna lui 2006, si nu e tocmai unul din albumele lor de concept. Abordeaza teme clasice pentru Maiden, gen razboi, religie&stuff. A fost primit bine, #1 in Brazil Top 100 (nu cel mai reputat top ce-i drept, dar asta arata cat de raspanditi sunt fanii Maiden + un concert in India), #4 in UK Album Charts si U.S. Billboard Top Rock Albums. Nu e rau. Albumul e singurul pe care lu-am ascultat de la ei, in rest o melodie pe aici, pe colo.

The Legacy e ultima piesa. La 9 minute e destul de lunga pentru standardele de azi, dar asta nu a fost o problema pentru ei. Doar fac parte din [The Old] New Wave of British Heavy Metal. Poate ca nu e privita ca o melodie clasica, insa e una din preferatele mele. Sincer, tot albumu e bun, si vi-l recomand. Pe youtube se gasesc destule live-uri din turneul A matter of life and death care merita ascultate.

Up the irons!

Bruce Dickinson/Tears of the dragon

Bruce Dickinson e vocea din spatele Iron Maiden. E vocea buna din spatele Iron Maiden, desi e impropriu spus din spatele Iron Maiden. Anyway, anyhow, pe 7 august (ieri pentru ca e trecut de miezul noptii) a fost ziua lui. Bruce e una din cele mai recunoscute voci ale New Wave of British Heavy Meta de acum 30 de ani, dar si una din cele mai bune. A dus Iron Maiden departe, asa ca a hotarat sa aiba o cariera solo, scurta, si foarte ok, cu exceptia unui cover dupa Bohemian Rhapsody cantat alaturi de o soprana. Nu cel mai reusit cover,ok , dar, hei, e doar parearea mea. Pune mana si asculta ca sa-ti faci o parere documentata.

“Like singers such as Joe Elliot, Freddie Mercury, Ronnie James Dio, Rob Halford, and many others, Bruce is known for a tenor (high range) singing voice. Dickinson, always noted for his broad range as a singer in comparison to other Iron Maiden front-men, was nicknamed, “The Air Raid Siren,”^[5] for much of the 1980s. In the early 1990s he altered his singing style, becoming more guttural and raw presumably to fit the stripped-down rock sound of albums like No Prayer for the Dying and Fear of the Dark. After leaving Iron Maiden, he varied his singing style, from the theatrical style of “Tears of the Dragon,” to the raw bluesy style of “Inertia.”

Since returning to Iron Maiden, Dickinson has experimented with his voice, adopting a soft reflective sound for songs such as “Journeyman, ” and “For the Greater Good of God,” a raw rock style for songs like “Wildest Dreams,” and a style much like Genesis era Peter Gabriel on “The Legacy”. However, he mostly uses the high-pitched, melodic vocals that he used in the 1980s.” [Wikipedia]

La 50 de ani ai lui, Bruce inca face spectacol si s-a vazut la Bucuresti. Asa ca: Burce Dickinson – Tears of the dragon live, pentru ca poate, la Sao Paulo, Brazil. Enjoy.